| 1.
|
DENATUR'A, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba ( intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanţă străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat iniţial. - Din fr. d'enaturer.Sursă
: DEX'98
( 23734)
- RACAI |
| |
| 2.
|
DENATUR'A vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)Sursă
: Sinonime
( 180854)
- siveco |
| |
| 3.
|
denatur'a vb., ind. prez. 1 sg. denatur'ez, 3 sg. si pl. denature'ază
Sursă
: DOR
(238978)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DENATUR//'A ~'ez tranz. 1) (sub-stanţe, produse) A amesteca cu substanţe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conţinutul unor idei etc.) A schimba în mod intenţionat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. d'enaturer
Sursă
: NODEX
(331253)
- siveco |
| |
|
|